Visezi, iți dorești să ajungi undeva, însă nu faci nimic concret spre acea direcție? Atunci urmărești o iluzie. Simplul fapt că ai un vis nu înseamnă că el va deveni realitate.

Nu aștepta pe nimeni să te întrebe ce-ți dorești, nu te aștepta ca cineva să-ți citească gândurile, să presupună că ai nevoie de un anumit lucru sau că ți-ar prinde bine o pauză.

Posibil să se mai întâmple să-ți pice ceva la momentul oportun, dacă ești norocoasă, însă probabil vor fi mult prea rare ocaziile.

Timpul e prea scurt ca să aștepți să se întâmple ceva.

Îndrăznește!

Dorește-ți!

Întreabă-te: de ce îți dorești acel lucru?

Cum te va face să te simți odată ce-l vei avea?

De ce anume, de ce resurse ai nevoie ca acel lucru să se întâmple?

Fă-ți un plan și urmează-l!

Tu ești unica responsabilă de împlinirea și trăirea propriei vieți!

Așa am ajuns eu în Madrid. Mi-am dorit foarte mult ca de ziua mea să-mi ofer un city-break undeva unde n-am mai fost. Și de aici au pornit căutările pentru destinația care să-mi convină cel mai mult din toate punctele de vedere. După ce mi-am zis că mda, cred ca mi-ar face placere să văd Madrid-ul, m-am mai gandit la ceva: ce-ar putea face călătoria asta să fie o experiență și mai faină? De ce mai am nevoie? Știu! Îndrăznesc să-mi doresc să fie o călătorie de cuplu și nu de familie, ca în ultimii 4 ani. Mai ales cine are copil știe sigur că o pauza din când în când e mană Cerească !! :))

Deja mă imaginam cum mă plimb pe străzile Madridului, cum stau ca broasca la soare și înmagazinez căldură și lumină, în geacă subțire pe o bancă, cu un zambet larg pe față, cum beau o cafea pe terasă și observ ritmul orașului…ce să mai! Aproape că mă îndrăgostisem!

Dupa ce am luat biletele, tot ce am avut de făcut a fost să sper că nimic nu va interveni și vom putea zbura conform planului 😀

În avion am constatat cu bucurie în inimă că, deși oamenii sunt atât de diferiți unul de celălalt, deși nu ne putem abține în a ne judeca unii pe alții, deși vrem să fim mai uniți ne depărtăm tot mai mult, încă mai sunt lucruri care să ne unească. Nu poți sta indiferent la vederea unui apus pe deasupra unei aripi de avion sau să străbați Madridul ca să ajungi în ACEL punct de unde să admiri un apus peste oraș!

Cazarea a fost pe placul meu, un deliciu vizual amestecat cu feelingul intim al sentimentului de „acasă”. Un apartament foarte fain, în buricul târgului, cu un design ingenios și practic, care îmbina elemente naturale (lemn, ratan, bumbac, in, plante verzi) cu cele moderne. Am observat, mi-a plăcut și am apreciat foarte mult grija pentru detalii – atât în aspectul și funcționalitatea apartamentului, cât și detalii care să întâmpine nevoile clientului. Minunat, pe scurt!!

Da, fiind capitală și pentru că orice lucru are un pol pozitiv și unul negativ, te aștepți să dai și peste homeless, 2-3 bețivi, gunoaie multe (dar destul de grupate și ridicate a doua zi). Dar parcă nu erau atât de deranjante, la fel cum nu se auzea gălăgia claxoanelor, a motoarelor de la mașini, nici vorbă de câini vagabonzi sau de praf gros și noroi pe lângă borduri. Apropo de asta, am fost plăcut surprinși duminică dimineață să vedem o mașină care spăla trotuarele și străzile cu apă și detergent placut mirositor. Și asta nu în centrul istoric, de ochii turiștilor, ci undeva într-un cartier mai îndepărtat. Just sayin’ ! :))

A doua zi dimineață, La Palatul de Cristal am avut parte de o surpriză acustică care a completat de minune vremea de afară – soare, 19 grade, vântul care adia!

Erau 2-3 persoane în diferite zone care cântau la câte un instrument – vioară, acordeon – plăcut, dar nu ceva wow. În timp ce încercam să prind un unghi cât mai bun cu copacii înrădăcinați în lac (aduceau a baobabi), urechea-mi muzicală a fost gâdilită de un sunet cunoscut, dar pe care știam că nu l-am mai auzit pe viu, ci doar pe Youtube 🙂

Era un tip, „B” își spunea, care cânta la handpan. Până nu demult nu mi-era cunoscut instrumentul. În ultima vreme însă, ascult câte o ora și ceva în timp ce scriu sau când vreau să mă relaxez.

Ce mi-a plăcut e că poate din exterior nu înțelegi că ar avea vreo logică modul în care lovește instrumentul cu degetele, ai impresia că lovește aleator. Însă, întrebat fiind, a spus că el cântă propriile emoții pe care le simte în acele momente  – și a exemplificat câteva note de nostalgie și apoi de bucurie.

Mi-a plăcut atât de mult vibe-ul, emoția, modestia și zâmbetul lui, că-mi venea să-l strâng în brațe, să-i spun cât de valoros este și să-i mulțumesc pentru ce oferă lumii!

În aceeași dimineață, în timp ce-mi savuram cafeaua și căutam informații despre Madrid m-am decis că oricât de clișeu și forțat mi-au părut dintotdeauna, aș vrea totuși să văd un spectacol de flamenco. Mi-am zis că-mi voi lăsa la ușă prejudecățile și voi merge cu inima deschisă, să văd măcar ce impresie imi pot face, văzând acest tip de dans cu propriii ochi. Ne-am înscris la Tablao Torres Bermejas – pentru dans și sangria : ) Și mă bucur că am facut-o!

Decorul sălii era unul special, cu motive arăbești, coloristică foarte interesantă și tavan sculptat în lemn – o replică a pereților Palatului Alhambra din Granada.

Dar nu neapărat decorul m-a impresionat, ci pasiunea cu care cântau și dansau artiștii. Să pui atâta suflet, pasiune și prin mișcarea corpului, prin mimica feței să exprimi niște trăiri așa de intense, emoții, sentimente, relații! A fost wow!!

Nu mi-am dat seama până acum cât de bine poți exprima supărarea, furia, iubirea, tandrețea fără să vorbești. Dansatorii creau o poveste întreagă, arătau dinamica unei relații pe tot parcursul dansului și te ținea captivat prin intriga poveștii. Nu degeaba trupa se numea Emociones  : )

Așa că, încă o dată mi-am demonstrat că e mai bine să ai an open-mind, să fii curios și să nu lași prejudecățile să decidă pentru tine!