Te-ai intrebat vreodata daca ai simtit cu adevarat fericirea? Stiu, este cliseu, dar eu te-ntreb daca te-ai uitat in sufletul tau si ai avut macar un moment in care sa zici „bai, da, this is happiness!” .

Acum cativa ani am ajuns sa fiu blocata intr-o stare aiurea. Simteam ca zilele se repeta la nesfarsit, ca nu fac nimic productiv, ca nu primesc nimic de la viata, ca nu cer nimic de la viata, ca sunt nefericita, ca simt un gol imens in mine, dar aveam certitudinea ca n-ar trebui sa simt asa, ca asta nu e ok, nu e in regula ce mi se intampla. Toate starile astea le aveam in mine fara sa le pot numi, fara sa ma pot opri din rutina si sa le analizez, fara sa cer ajutorul cuiva, ca deh, suntem invatati ca trebuie sa te descurci singur si, personal, am fost invatata ca nevoile mele nu conteaza. Dar hei, ce te tot plangi pentru ca oricum, have been there, right? 🙂

Bineinteles ca mi-a luat ceva timp pana sa realizez toate astea si, cum omul nu se gandeste la el si nu merge la medic decat cand il doare foarte tare, fix in acelasi punct am ajuns si eu –  mi s-a umplut paharul si am izbucnit. Plansete, lacrimi si muci, ochi umflati, o mie de ganduri deodata, cateva injuraturi si la sfarsit a deep breath. M-am descarcat; feels good, for now!

Dar stiam ca trebuie sa fac ceva in privinta asta. In viitorul apropiat urma sa mai incep si alte proiecte importante, cu schimbari, adaptari si desigur lumea se astepta sa performez. Am cerut ajutor, mi-am dat seama ca nu pot iesi din asta singura.

Asa ca mi-am dedicat mai mult timp mie si nevoilor mele; treptat, pentru ca mi se parea nefiresc sa fiu in centrul atentiei mele. Am inceput sa explorez nevazutul, oamenii si ce se ascunde in spatele lor, mi-am analizat mai mult gandurile, emotiile, relatiile cu cei din jur, am inceput sa ma mai distrez, sa fac lucruri pentru simpla mea placere, am inceput sa citesc diferite carti, sa ascult podcasturi cu tematica psihologica si relationala si pot spune ca am inceput o continua cercetare ca sa aflu despre tot ce este omul, on the outside and on the inside 🙂

In tot acest parcurs am avut multe clipe de revelatie, de introspectie, de uimire, de descoperire, de suferinta, de durere, de bucurie si de tristete, plans din nou, in hohote, alternand cu rasete si autoironii.

Ce cautam eu de fapt? Fericirea! Unde o fi, cum dai de ea, de unde stii ca e EA si nu altceva, cum o pot vedea ca sa o pot cuantifica, cat dureaza, am sa stiu s-o recunosc? Ma tot uitam in zare cu acelasi sentiment pe care-l ai atunci cand iti dai intalnire cu cineva care nu stii cum arata si deci nu stii dupa ce te uiti exact 🙂

Si intr-o zi, cand ascultam Matt Simons – Catch&Release (remix) m-am oprit din cautat – am simtit cum timpul s-a oprit in loc, doar inima-mi mai batea; era prea alert totul pentru ea. Am zambit in timp ce ma uitam in zare si pe loc mi s-au umplut ochii de lacrimi – mi-am dat seama ca ea era acolo, prezenta, in mine, cu mine. In fiecare zi! A fost atat de fain sentimentul, m-am relaxat complet, am tras aer adanc in piept si am expirat usurata. De-acum totul putea sa decurga in ritm normal, nu ma mai grabeam nicaieri.

De atunci am simtit ca mi s-a schimbat si perspectiva, perceptia asupra vietii. Am inceput sa practic recunostinta, sa multumesc pentru fiecare lucru din viata mea, pentru cele din trecut si pentru cele din prezent. Si nu doar pentru lucrurile bune care mi se intampla, ci si pentru situatiile mai aiurea in care am fost sau ma gasesc, pentru neajunsuri. S-au intamplat si alea cu un scop si incerc sa invat care este lectia de acolo si cum ma pot adapta situatiei actuale. Si am observat ca fiind recunoscatoare si mindful in fiecare zi viata ma surprinde cu clipe de fericire. Uneori cu o intensitate mai mare si poate de scurta durata, alteori de intensitate mai mica, dar la fel de meaningful pentru mine.

If I could wave a magic wand on people, i would wish to make them more aware of what they really have and be thankful of the way they are. I would wish they would be more present in their life, more grateful, cheerful and appreciative. I am also aware of the fact that this cannot happen over night and each person has her own way, her own path in finding the sweet taste of happiness.

What about you? Ai avut un moment specific in timp si spatiu in care ti-ai dat seama ca te simti cu adevarat fericit sau poate pentru tine a fost altfel? Cum s-a simtit?

Rasarit in Radazul (Tenerife)